iar, iare, s.n. (reg.) Braț (crac) sec al unei ape curgătoare. Vezi definitia »

OVOVIVIPÁR, -Ă adj., s.n. (Animal) a cărui femelă clocește ouăle în pântece. [< fr. ovovivipare, cf. lat. ovum – ou, vivus – viu, parere – a naște]. Vezi definitia »

stejár (-ri), s. m. – Gorun (Quercus sessiliflora). – Var. stăjer(iu), st(r)ăjar, strejar. Sl. stežerŭ „băț”, cf. bg. stožar „băț, lemn”, sb., cr. stežer „trunchi” (› steajer), stožer „ax, arbore” etc. (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 366; Tiktin; Conev 48). Pentru numele de lemn extins la arbore, cf. sp. palo. Unii s-au gîndit la un dacic *sthagara (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 244) sau la un cuvînt balcanic (Rohlfs, Differenzierung, 55). – Der. stejeriș (var. stejăriș), s. n. (pădure de stejari); stejeriște, s. f. (pădure de stejari). Vezi definitia »

GOSPODÁR, gospodari, s. m., adj.m. 1. S. m. Om care posedă o gospodărie. 2. S. m., adj.m. (Om) care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc. 3. S. m. (Reg.) Soț (în raport cu soția sa). 4. S. m. (Înv.) Domnitor. – Din bg., scr. gospodar. Vezi definitia »

BIMOLECULÁR, -Ă adj. (Despre reacții chimice) În care intervin două molecule. [Cf. fr. bimoléculaire]. Vezi definitia »