DEVĂLMÁȘ, devălmași, s. m. Persoană care stăpânea în devălmășie cu altele o suprafață de teren; p. ext. părtaș la o afacere. ◊ (Adjectival) Țăran devălmaș. = De-a valma + suf. -aș. Vezi definitia »

RÉTEȘ s.n. Preparat de patiserie provenit din bucătăria maghiară, asemănător cu ștrudelul, umplut ca și acesta de obicei cu brânză și stafide, dar și cu diverse creme sau marmeladă; din magh. retes. Vezi definitia »

săcălúș, săcălúșuri și săcălúșe, s.m. 1. (înv.) tun mic, primitiv, cu tragere directă, folosit în evul mediu ca armă de luptă, iar apoi la parade; salvă de săcăluș. 2. (înv.) pușcă mică folosită în evul mediu. 3. (reg.) pușcă de joc (pentru copii). 4. (reg.) piuă mică cu chibrituri care produce explozie. 5. (reg.) praf de pușcă pus în țeavă. 6. (reg.) bucată groasă (sferică) de lemn sau dintr-un aliment. 7. (reg.) bucată de lemn de care se priponesc vitele; pripon, țăruș. 8. (reg.) lemn care se pune cailor nărăvași în gură când se potcovesc. Vezi definitia »

PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș. Vezi definitia »

SABRETÁȘ s. n. mic săculeț plat de piele care se purta odinioară la centiron, lângă sabie, la unele uniforme de cavalerie. (< fr. sabretache) Vezi definitia »