AUTOSINDÉZĂ s. f. împerechere în meioză a cromozomilor de aceeași origine paternală. (< fr. autosyndèse) Vezi definitia »

STÁZĂ¹ s. f. 1. oprire sau încetinire a circulației sângelui ori a umorilor într-o parte a organismului. 2. (biol.) întârziere în creșterea în lungime a unui organ. (< fr. stase) Vezi definitia »

BÎRNĂ (‹ sl.) s. f. 1. Grindă de lemn, obținută de obicei prin cioplirea cu barda a unui trunchi de arbore. 2. Unealtă pentru restabilirea secțiunii circulare a unor burlane ovalizate la sonde. 3. Aparat de gimnastică format dintr-o grindă de lemn lungă de 5 m și lată de 10 cm, dispusă orizontal la 1,20 m deasupra solului și pe care se fac exerciții de echilibru. Vezi definitia »

leásă (lése) s. f. – 1. Împletitură de nuiele. – 2. Rogojină. – 3. Tipar de brînză. – 4. Hambar. – 5. Cușcă, coteț de nuiele pentru bătut porumbul. – 6. Instrument de pescuit. – 7. Zăgaz, baraj. – Mr., megl. leasă. Sl. (bg., slov., rus.) lĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 145; Conev 65 și 75), cf. sb. ljesa, mag. lésza. Din sl. lĕsŭ „pădure”, cf. slov., rus. lĕs „pădure”, de unde și leasă, s. f. (desiș). Vezi definitia »

PROLÉMĂ s. f. (log.) propoziție, serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. (< fr. prolemme) Vezi definitia »