EVOLÚTĂ s.f. 1. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. 2. (Bot.) Organ răsucit spre partea dorsală. [< engl. evolute, germ. Evolute, cf. lat. evolutus – desfășurat]. Vezi definitia »

DEHIDROGENÁZĂ s. f. enzimă care catalizează oxidarea substanțelor prin eliminarea ionilor de hidrogen. (< fr. déhydrogénase) Vezi definitia »

ringlótă (ringlóte), s. f. – Varietate de prune. – Var. renglotă. Fr. reine-Claude. Vezi definitia »

răsválă (-le), s. f. – Răscoală, rebeliune. – Var. răzvală. Sl. (bg.) razvala (Tiktin). Înv. Vezi definitia »

tulúmbă (-be), s. f. – Pompă de incendiu. – Mr. tulumbă, megl. tolombă. Tc. tulumba, din it. tromba (Roesler 604; Șeineanu, II, 367; Lokotsch 2104; Ronzevalle 119), cf. ngr. τουλῦμπα, bg. tulumba. – Der. tulumbagiu, s. m. (pompier), din tc. tulumbaci; tulumbiță, s. f. (clistir). Vezi definitia »