VELÍT s. m. 1. soldat din infanteria ușoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie ușoară. (< fr. vélite, it. velite) Vezi definitia »

ARĂMÍT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă; cuprat. – V. arămi. Vezi definitia »

pâsâít s.m. (înv.) faptul de a pâsâi; pâsâire (v.). Vezi definitia »

stolít¹, stolítă, adj. (înv.) grupat, așezat în coloane, stoluri sau în linie de bătaie. Vezi definitia »

ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit. Vezi definitia »