prohorisí (prohorisésc, prohorisít), vb. – A progresa, a înainta. Ngr. προχωρῶ, viitor προχωρίσω (Tiktin; Gáldi 239). Vezi definitia »

a-si pierde din calitatile constitutive, a se rasufla, a se strica Vezi definitia »

stihurghisí, stihurghisésc, vb. IV (înv.) a versifica. Vezi definitia »

prodosí (-sésc, -ít), vb. – A trăda. – Var. înv. prodi. Ngr. προδίδω, viitor προδώσω (Tiktin). – Der. prodosie, s. f. (trădare), din ngr. προδοσία; prodot, s. m. (trădător), din ngr. προδότης. Cuvinte înv. Vezi definitia »

dichisí (dichisésc, dichisít), vb. – 1. A aranja, a ordona, a prepara. – 2. A aranja, a găti, a împodobi. Ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din același cuvînt gr., cu pronunțarea erasmică, neol. dioceză, s. f., din fr., der. diocezan, adj. – Der. dichis, s. n. (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; sculă, unealtă, instrument), a cărui formație nu este clară, cf. sl. dikisŭ „maslu”, cuvînt incert după Miklosich, Lexicon, 161, dar care are probabil aceeași origine; dichici, s. n. (cuțit de cizmar, pentru ornamentat), cuvînt mold., probabil deformație de la cel anterior (după Candrea, GS, VI, 324 și Scriban, din mag. dikics „briceag”, care ar putea proveni din rom.); dichiseală, s. f. (aranjare, găteală). Vezi definitia »