opleán (opléne), s. n. – Fiecare din cele două lemne transversale care leagă și susține tălpile saniei; scaun, slai. – Var. opleană. Sb., slov., ceh. oplen, rut. opleno (Tiktin). Cf. pleană, s. f. (Bucov., pană, ic; grindei; Banat, cusur), care pare a fi același cuvînt, poate încrucișat cu peană „ic”. Vezi definitia »

TULPÁN², tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie. ♦ Basma în trei colțuri cu care femeile își acoperă capul. 2. (Rar) Turban. – Ngr. tulpani (< tc.). Vezi definitia »

TITÁN¹ s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri. – Din fr. titane. Vezi definitia »

Bărăgán (nume de loc) s. propriu n. Vezi definitia »

AHEEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Ahaia (Peloponez). ◊ (s. n.) vechi dialect vorbit de aheeni. (< fr. achéen) Vezi definitia »