obiectiváre (-biec-) s. f., g.-d. art. obiectivắrii; pl. obiectivắri Vezi definitia »

NEFONDÁRE s. f. v. NETEMEINICIE. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. [DEX '98] Vezi definitia »

pregatire profesionala Vezi definitia »

RETRADÚCERE s.f. Acțiunea de a retraduce și rezultatul ei. [< retraduce]. Vezi definitia »

ACOMODÁRE s.f. 1. Acțiunea de a se acomoda; acomodație. ◊ Acomodarea cristalinului = modificare a curburii cristalinului astfel încât imaginea să apară clară pe retină. 2. (Lingv.) Asimilație parțială între două sunete în contact direct. [< acomoda]. Vezi definitia »