PLANATÓR s.n. Piesă componentă a unei matrițe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ♦ Ciocan folosit pentru a face plană fața unui obiect. [< plana + -tor]. Vezi definitia »

ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre un zgomot sau despre sursa zgomotului) Care asurzește. – Din asurzi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

zvâcnitór adj. m., pl. zvâcnitóri; f. sg. și pl. zvâcnitoáre Vezi definitia »

CĂPUITÓR, căpuitoare, s. n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea²; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. cap¹. Vezi definitia »

LICHIDATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care face lichidarea unei societăți comerciale, întreprinderi, bănci etc. (< fr. liquidateur) Vezi definitia »