vălceág (-guri), s. n. – Răscumpărare. Mag. válság (Gáldi, Dict., 168). În Trans., înv. Vezi definitia »

AREOPÁG s. n. 1. tribunal suprem în Atena antică. 2. (fig.) adunare de juriști, oameni de stat, de știință, de litere etc. reuniți pentru a examina o problemă foarte importantă. (< fr. aréopage, lat. areopagus) Vezi definitia »

IOBÁG, iobagi, s. m. Țăran dependent de stăpânul feudal, obligat să facă acestuia prestații în muncă, în natură sau în bani și legat de pământ (fără drept de strămutare); șerb, rumân, vecin. – Din magh. jobbágy. Vezi definitia »

PIȘLEÁG, pișlege, s. n. (Pop.) Cui de lemn care unește obezile roților de la car. – Et. nec. Vezi definitia »

OMOFÁG, -Ă, omofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne crudă. – Din fr. omophage. Vezi definitia »