CREANȚIÉR¹, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier. Vezi definitia »

ȘTÁUFER TAU-/ s. n. gresor cu presiune. (< germ. Stauffer/büchse/) Vezi definitia »

DREIKÁNTER s.n. Bloc oscilant, șlefuit pe trei fațete datorită acțiunii conjugate a coroziunii și a deflației. Formarea fațetelor se explică prin rostogolirea pietrelor, ca urmare a excavării nisipului de la bază, și prin oprirea lor pe o suprafață plană. [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, 1999, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București] Vezi definitia »

STRUMIFÉR, -Ă adj. prevăzut cu protuberanțe. (< fr. strumifère) Vezi definitia »

TRANSFÉR, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera. – Din fr. transfert. Vezi definitia »