ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din fr. oenotechnique. Vezi definitia »

GLANDÚLĂ s.f. Glandă mică. [< fr. glandule, cf. lat. glandula]. Vezi definitia »

ȚÍPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire făcută din intestinele sau din bășica animalelor și folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu conserve sau (astăzi rar) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. – Cf. ngr. tsípa, bg. cipa. Vezi definitia »

OCARÍNĂ, ocarine, s. f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argilă arsă, în formă ovală și cu mai multe găuri, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina. Vezi definitia »

MEDALÍSTICĂ s.f. Ramură a numismaticii care se ocupă cu studiul medaliilor. [< it. medaglistica, după medalie]. Vezi definitia »