țiitúră, țiitúri, s.f. (înv. și reg.) 1. stăpânire, domnie, putere, tărie. 2. păstorire, ținere. 3. întreținere, hrană. 4. concubinaj; femeie ușuratică. 5. loc de pândă la vânătoare. 6. hang, ison. Vezi definitia »

FERÚRĂ s.f. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure]. Vezi definitia »

smicioágă, smicioáge, s.f. (reg.) lăstar mare, smicea mare, mladă mare. Vezi definitia »

Vocabulă ce sugerează ideea că opera/creația nu este un privilegiu doar al „aleșilor”, ci ea rămâne accesibilă oricărui individ ce își asumă integral condiția umană. Altfel spus: egală accesibilitate la absolut, rezultatul fiind emanciparea ontologică a entității umane. Vezi definitia »

IÚRTĂ, iurte, s. f. Locuință demontabilă, specifică pentru populațiile nomade mongole sau turcice, de formă conică (la mongoli) sau semisferică (la turci), alcătuită dintr-un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc, acoperit cu pâslă. – Din rus. iurta. Vezi definitia »