EXILÁ, exilez, vb. I Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler. Vezi definitia »

nuielá, nuieléz, vb. I (reg.) a bate, a fixa nuiele pe pereții de lemn ai casei, ca să țină tencuiala. Vezi definitia »

MOLÁ¹ vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler) Vezi definitia »

AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = să nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! ♦ A exista. 4. Tranz. (Pop.) A născoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Robinson ca să nu uite cursul anului (DRĂGHICI). – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. Vezi definitia »

VOALÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (fig.) a înșela aparențele. ◊ refl. (Despre voce) A-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa. 2. (refl.) (Despre un material fotografic) A se înnegri ușor, a se strica datorită venirii în contact cu lumina, unei greșeli de fabricație sau folosirii unui revelator de calitate inferioară. [Pron. vo-a-la. / cf. fr. voiler]. Vezi definitia »