MÍE, mii, num. card., s. f. I. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille). Vezi definitia »

ANTROSTOMÍE s. f. 1. deschidere chirurgicală a unui antru, pentru drenare. 2. lărgire operatorie a deschiderii buzelor pentru ușurarea accesului în cavitatea bucală. (< fr. antrostomie) Vezi definitia »

VIGÍE s. f. stâncă marină uriașă și ascuțită, cu vârful sub suprafața mării, care prezintă un mare pericol pentru navigație. (< fr. vigie) Vezi definitia »

exclamatie care exprima un tipet de durere, de vaicareala. Vezi definitia »

DACTILOGRAFÍE s.f. Tehnica de a scrie la mașina de scris. [Gen. -iei. / < fr. dactylographie]. Vezi definitia »