Definita cuvantului denegare
DENEGÁRE s.f. Acțiunea de a denega și rezultatul ei; denegație, tăgăduială. ◊ (Jur.) Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanțe judecătorești de a soluționa o pricină cu care a fost sesizată. [< denega].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu denegare
ABJURÁRE s.f. Renegare, renunțare publică (la o idee, la o doctrină etc.); abjurație. [< abjura]. Vezi definitia »
săprotivíre, săprotivíri, s.f. (înv.) împotrivire. Vezi definitia »
AUTOCAPTÁRE s. f. fenomen caracteristic regiunilor carstice, prin care un râu își captează propriile ape. (după fr. auto-captation) Vezi definitia »
ZDRĂNGĂNÍRE, zdrăngăniri, s. f. Acțiunea de a zdrăngăni și rezultatul ei. – V. zdrăngăni. Vezi definitia »
DEȘOCÁRE, deșocări, s. f. Acțiunea de a deșoca și rezultatul ei. – V. deșoca. Vezi definitia »