Definita cuvantului altar
altár (altáre), s. n. – Parte a bisericii în care se oficiază liturghia. – Var. altariu (înv.). Megl. altar, istr. altor. Lat. altār sau altārium (Pușcariu 68; Candrea-Dens., 49; REW 381; DAR; Philippide, II, 631); cf. alb. ljter, it. altare, prov., sp., port. altar. Există în rom. și dubletul oltar, din sl. olŭtarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Cf. Gáldi, Dict., 148), cf. bg., sb., cr., slov., rus. oltar, ceh., mag. oltár. Forma oltar este înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu altar
PENITENCIÁR, -Ă, penitenciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Închisoare. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. pénitencier. Vezi definitia »
GLOBULÁR, -Ă adj. 1. ca un glob; sferic. ♦ fontă globulară = fontă de structură granuloasă. 2. referitor la globulele sângelui. (< fr. globulaire) Vezi definitia »
BATALIONÁR, -Ă adj. care aparține unui batalion. (< fr. bataillonaire) Vezi definitia »
SUMÁR, -Ă, sumari, -e, adj., s. n. I. Adj. (Despre manifestări intelectuale, orale sau scrise; adesea adverbial) (Spus sau expus) în câteva cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Făcut în pripă, foarte simplu; superficial, expeditiv. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din (prea) puține articole; strict necesar. II. S. n. 1. Conținutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc.; rezumat. 2. Tablă de materii a unei cărți, a unei reviste etc.; cuprins. – Din lat. summarius, fr. sommaire. Vezi definitia »
EPISTOLÁR, -Ă, epistolari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Privitor la modul, la arta de a scrie scrisori; scris, compus în formă de scrisoare. 2. S. n. Colecție de scrisori (publicate). – Din fr. épistolaire, lat. epistolaris. Vezi definitia »