întărâtăciúne s.f. (reg., înv.) întărâtare. Vezi definitia »

CATECOLAMINE (‹ fr.) s. f. pl. Grup de amine biogene, din care face parte adrenalina și noradrenalina. Se găsesc în mod normal în sînge, unde pot fi dozate. Vezi definitia »

VEXAȚIÚNE s.f. (Liv.) Vorbă, faptă care vexează. [Pron. -ți-u-, var. vexație s.f. / cf. fr. vexation, lat. vexatio]. Vezi definitia »

ATITÚDINE s.f. 1. Poziție a corpului, ținută. 2. Fel de a se purta, de a fi; purtare, comportare. ◊ A lua atitudine = a-și afirma cu hotărâre punctul de vedere. [< fr. attitude, it. attitudine]. Vezi definitia »

DILECȚIÚNE s. f. dragoste tandră și pură. (< fr. dilection, lat. dilectio) Vezi definitia »