AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zbor cu ajutorul avioanelor sau al altor aeronave mai grele decât aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a aeronauticii care se ocupa cu construcția și funcționarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate de transport etc. ◊ Aviație sanitară = formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență; aviasan. ♦ Spec. Forță militară aeriană; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation. Vezi definitia »

TURCOFILÍE s.f. Atitudine turcofilă; turcomanie. [Gen. -iei. / cf. fr. turcophilie]. Vezi definitia »

AGROLOGÍE s. f. Disciplină a științelor agricole care se ocupă cu studiul solului, ca rezultat al acțiunii factorilor naturali, și cu influența pe care o are solul asupra plantelor. – Fr. agrologie (< gr.). Vezi definitia »

PARAFONÍE s. f. 1. tulburare a vocii, care capătă un timbru nazonant. 2. (muz.) mișcare paralelă a vocilor. (< fr. paraphonie) Vezi definitia »

anovaríe (a-no- / an-o-) s. f., art. anovaría, g.-d. anovaríi, art. anovaríei Vezi definitia »