ÎNCĂLECÁRE, încălecări, s. f. Acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei; încălărare. ♦ (Geol.) Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta. – V. încăleca. Vezi definitia »

cijmăitoáre, cijmăitóri, s.f. (reg., înv.) voitoare de rău; pizmuitoare. Vezi definitia »

prujíre, prujíri, s.f. (reg.) 1. glumire, debitare de glume și anecdote. 2. flecărire, sporovăială. Vezi definitia »

restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri Vezi definitia »

PROȚOPÍRE s. f. v. PROȚOPI. [DLRM] Vezi definitia »