HIPERFUNCȚIÚNE s.f. v. hiperfuncție. Vezi definitia »

COGNAȚIÚNE s. f. 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingv.) înrudire a cuvintelor. (< lat. cognatio) Vezi definitia »

VICISITÚDINE, vicisitudini, s. f. (Livr.) Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferință. – Din fr. vicissitude, lat. vicissitudo, -inis. Vezi definitia »

UMEGIÚNE, umegiuni, s. f. (Rar) Umezeală. – Din umed + suf. -iune. Vezi definitia »

BITUMÍNE s.f.pl. (Geol.) Materii din scoarța Pământului constituite din hidrocarburi și din diferite alte substanțe organice. [< fr. bitumines]. Vezi definitia »