HÉLIU. s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor și inodor, cel mai ușor dintre gazele din atmosferă, întrebuințat la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil. – Din fr. hélium. Vezi definitia »

OSTENTATÓRIU adj. ostentativ. (< fr. ostentatoire) Vezi definitia »

PLASMÓDIU, plasmodii, s. n. Masă plasmatică cu mai multe nuclee care nu are ca înveliș decât o membrană albuminoidă. [Var.: plasmodíe s. f.] – Din fr. plasmodie. Vezi definitia »

SPAHÍU², spahii, s. m. Militar din vechea cavalerie indigenă a coloniilor franceze din nordul Africii. – Din fr. spahi. Vezi definitia »

MONOPÓDIU, monopodii, s. n. Mod de ramificație a tulpinii în care axul principal crește continuu. – Din fr. monopode. Vezi definitia »