trei pe doi expr. loc de veci. Vezi definitia »

roi (-iuri), s. n. – Grup, familie de albine. – Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj. – Der. roi, vb. (a pleca în roi; a mișuna; a furnica; a dispărea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruiés, ruiri, cf. bg. rojă; roinic, adj. (mobil, care se mișcă de colo colo, care roiește); roiniță, s. f. (stup mic în care se prinde roiul; melisă, Melissa officinalis), pe care Conev 46 îl trimite inutil la un bg. *roinica; roiște, s. f. (roire; melisă); roit, s. n. (roire). Vezi definitia »

popânzói, popânzói, s.m. (reg.) 1. șoarece. 2. (adv.) ca un popânzoi; în picioare, drept și nemișcat. 3. sperietoare de păsări. 4. om leneș. 5. (fig.) față grasă, umflată. Vezi definitia »

năpucói s.m. (reg.) porc cu urechi mari; urecheat. Vezi definitia »

îndoi, îndoiesc v. r. 1. (intl.) a mărturisi faptele în fața organelor de urmărire penală. 2. (glum. – d. obiecte) a se sparge; a se rupe. Vezi definitia »