CRÍPTĂ, cripte, s. f. 1. Construcție subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc. 2. Cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument. 3. Capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor. 4. (Med.) Adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafața unei mucoase. – Din fr. crypte, lat. crypta. Vezi definitia »

CLÁMPĂ, clampe, s. f. (Reg.) Clanță. ♦ Limbă de metal care se reazămă pe clempuș pentru a închide ușa. [Var.: cleámpă s. f.] – Din clămpăni (derivat regresiv). Vezi definitia »

MÁCLĂ s. f. grup de două sau mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. (< fr. macle) Vezi definitia »

caravánă (caraváne), s. f. – Convoi. – Mr. cărvane. Fr. caravane, din per. karwan. Din același cuvînt oriental, caravană, s. f. (car mare de transport), prin intermediul rut. karavan, și prin intermediul tc. kervan (Roesler 595; Șeineanu, II, 107; Meyer 177; Lokotsch 1075), chervan, s. n. (convoi; car mare de transport), cf. ngr. ϰαρβάνι (› mr.), alb. karvan, bg. kervan. – Der. caravanserai, s. n. (han pentru caravane), din tc. kervan, per, karwan, și tc. seray „casă”. Vezi definitia »

RẤNZĂ, rânze, s. f. 1. (Reg.) Pipotă. 2. (Pop. și fam.) Stomac. ♦ (Reg.) Nume date unor boli de stomac. – Cf. alb. rrëndës „cheag”. Vezi definitia »