VIÓLĂ¹, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara și având sunete mai grave decât aceasta; alto. [Pr.: -vi-o-] – Din it. viola, fr. viole. Vezi definitia »

GONARTRÓZĂ s. f. artroză a articulației genunchiului. (< fr. gonarthrose) Vezi definitia »

ACVACULTÚRĂ s. f. 1. creștere a animalelor și a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură. 2. cultură, fără pământ, într-o soluție de săruri minerale. (< fr. aquaculture) Vezi definitia »

METATÉZĂ s.f. 1. Intervertire a ordinii unor sunete sau a unor grupuri de sunete într-un cuvânt. ♦ Schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție. 2. Figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. [< fr. métathèse, cf. gr. metathesis – deplasare]. Vezi definitia »

CIFÓZĂ, cifoze, s. f. (Med.) Deformație a coloanei vertebrale care duce la o proeminență dorsală. V. cocoașă. – Din fr. cyphose. Vezi definitia »