SCALPÉL, scalpele, s. n. (Adesea fig.) Cuțitaș cu lamă ascuțită, curbă, cu unul sau cu două tăișuri, folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie. [Pl. și: scalpeluri] – Din fr. scalpel. Vezi definitia »

MÍTEL, mitele, s. n. Corp de literă de paisprezece puncte tipografice. – Germ. Mittel. Vezi definitia »

PURCÉL, purcei, s. m. Puiul (de sex masculin al) scroafei, de obicei până la înțărcare; p. gener. porc tânăr. ◊ Expr. (Fam.) Cu cățel, cu purcel = cu tot ce are, cu tot avutul. – Lat. porcellus. Vezi definitia »

XEROGÉL s.n. Material obținut prin uscarea gelurilor. [< fr. xérogel]. Vezi definitia »

TONCANEL, toncanei, s.m. 1. Bila de cacat care atarna de floci. Vezi definitia »