ZĂCEÁ, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). 4. (despre sentimente, calități, defecte etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc. ◊ Expr. A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.)= a fi întemnițat. ♦ A fi așezat, situat undeva, a se afla. – Lat. jacere. Vezi definitia »

Societatea romaneasca aflata intr-un amplu proces de schimbare sociala este determinata sa acorde un interes deosebit si sa dovedeasca totodata responsabilitatea in gestionarea fenomenelor de devianta sociala. Vezi definitia »

BERTEA, com. în jud. Prahova; 3.822 loc. (1991). Centru pomicol. Vezi definitia »

acea capacitate umana de a intemeia grupuri, definite ca unitati de activitate: cupluri, familii, echipe, biserici, etc. (termen in sociologie) Vezi definitia »

fermeneá (fermenéle), s. f. – Haină scurtă de catifea, cu mîneci lungi, folosită în trecut de boieri, iar astăzi de țărani. – Mr. fermene. Tc. fermene (Șeineanu, II, 169; Meyer 100; Lokotsch 604), cf. ngr. φέρμελη, alb. fermelje, bg. fermene. Vezi definitia »