PITÁC¹, pitace, s. n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanță, dispoziție. 3. Scrisoare, răvaș. – Din sl. pitakŭ. Vezi definitia »

EXTRACARDIÁC, -Ă adj. care își are originea în afara inimii. (< fr. extracardiaque) Vezi definitia »

SALMIÁC s.n. Clorură naturală de amoniu. [Pron. -mi-ac. / < fr. salmiac]. Vezi definitia »

UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre nord, spre umbră. [< fr. ubac, cf. lat. opacus – umbros]. Vezi definitia »

cotolác, cotolácuri, s.n. (reg.) cotitură, cotlon. Vezi definitia »