MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoși, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepționale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um. Vezi definitia »

MÉLOS s.n. Melodie, cântec; partea melodică a unei compoziții muzicale. [< gr. melos – cântec]. Vezi definitia »

SCOS, (2) scosuri, s. n. 1. Faptul de a scoate. 2. (Înv.) Ornament ieșit în afară pe suprafața unei construcții. Vezi definitia »

SPAȚIÓS, -OÁSĂ, spațioși, -oase, adj. Care ocupă o suprafață mare, cu mult spațiu; larg, încăpător; vast. [Pr.: -ți-os] – Din fr. spacieux. Vezi definitia »

NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os. Vezi definitia »