CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume. Vezi definitia »

ANTIBIÓZĂ s.f. Antagonism microbian bazat pe elaborarea de antibiotice. [Pron. -bi-o-. / < fr. antibiose]. Vezi definitia »

a cunoaște ca-n palmă expr. a cunoaște la perfecție. Vezi definitia »

BÚRCĂ, burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Ucr. burka. Vezi definitia »

OSTEÍTĂ, osteite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a unui os. [Pr.: -te-i-] – Din fr. ostéite. Vezi definitia »