HIDROCARBONÁT, hidrocarbonați, s. m. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbohidrat. – Din fr. hydrocarbonate. Vezi definitia »

TURBINÁT, -Ă adj. (Bot.; zool.; despre unele organe) Care are forma unui con. [< fr. turbiné, cf. lat. turbinatus]. Vezi definitia »

NITRÁT s.m. Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al azotului, folosit în medicină la cauterizare și în industria cernelurilor; nitrat de celuloză = nitroceluloză. [< fr. nitrate]. Vezi definitia »

palát (paláte), s. n. – Castel. – Var. pl. palaturi. Mr. pălate. Lat. palatium, probabil prin intermediul mgr. παλάτι (Meyer, Neugr. St., III, 51; Candrea, Noua R. rom., III, 23; Densusianu, Rom., XXXIII, 282), cf. tc. balat, alb. paljat, bg. palat, ceh., rus. palata. Este dubletul lui păraț, v. aici; al lui polată, s. f. (Trans., palat), mr. pulată, din bg., sb. polata (Conev 81); al lui palută, s. f. (Trans., palat), din mag., sb. polota; al lui paleaț, s. n. (palat), din it. palazzo, poate prin intermediul pol. palac, sec. XVII, înv. și al lui palat, s. n. (cerul gurii), traducere din fr. palais. Der. directă din lat. (Koerting 6792) nu e posibilă. – Der. pălătui, vb. (a locui într-un palat). Der. neol. (din fr.) palatal, adj.; palatin, adj.; palatinat, s. n.; paladin, s. m. Vezi definitia »

SONÁT, -Ă adj., s. m. f. (fam.) (om) trăsnit, zăpăcit. (< it. sonato) Vezi definitia »