Definita cuvantului firuță
firúță s.f. (reg.) 1. plantă ierboasă cu spic, folosită ca nutreț de vite; fân. 2. plantă acvatică cu tulpină culcată, cu frunze dulci, comestibile; rourică.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu firuță
țícă2 s.f. (reg.) neam, viță, soi, fel, țicanie. Vezi definitia »
HOMOMORFÓZĂ s. f. 1. uniformitate morfogenetică. 2. regenerare a unui organ în forma inițială. (< fr. homomorphose) Vezi definitia »
cioróslă (-le), s. f. – (Trans.) Brăzdar de plug. Mag. csoroszlya (DAR). Este cuvînt sl., intrat în mag. prin rut. čeresló; cf. bg. čerešlo, de unde provine cireșnă, s. f. (zăbrea), după A. Bocănețu, Codrul Cosminului, II, 165. Vezi definitia »
AGONISÍTĂ s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi. Vezi definitia »
DIÚRNĂ, diurne, s. f. 1. Indemnizație plătită cuiva pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu. 2. Sumă zilnică plătită unui ziler. [Pr.: di-ur-] – Din lat. diurna. Vezi definitia »