PÓLIȚĂ², polițe, s. f. 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ◊ Poliță în alb = poliță² (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza. Vezi definitia »

piesă la căruță Vezi definitia »

NĂȘICÚȚĂ, nășicuțe, s. f. Diminutiv al lui nășică. – Nășică + suf. -uță. Vezi definitia »

FIÓLĂ s. f. mic flacon de sticlă închis ermetic, în care se păstrează medicamente (injectabile). ◊ sticlă mică. (< fr. fiole) Vezi definitia »

CERVÁNĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe și cu fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus) – Et. nec. Vezi definitia »