ÉTOS s. n. 1. Ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci; fizionomie morală, moralitate. 2. Specific cultural al unei colectivități. [Scris și: ethos] – Din lat. ethos, gr. éthos. Vezi definitia »

MILÓS, -OÁSĂ, miloși, -oase, adj. 1. Plin de milă¹, sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv. 2. Care dă pomană; binefăcător, darnic. – Milă¹ + suf. -os. Vezi definitia »

FARINÓS, -OÁSĂ adj. de natura făinii; farinaceu. ◊ (despre organele plantelor) acoperit cu o pulbere fină, prăfoasă. (< fr. farineux) Vezi definitia »

FRUNZÓS, -OÁSĂ, frunzoși, -oase, adj. Cu frunze multe și dese. – Frunză + suf. -os. Vezi definitia »

VAPORÓS, -OÁSĂ adj. 1. diafan, fin, subțire. 2. fără contur precis; vag, difuz, neclar. (< fr. vaporeux, lat. vaporosus) Vezi definitia »