spalt, spálturi, s.n. (înv.) piatră folosită în topitorie pentru a facilita fuziunea anumitor metale. Vezi definitia »

SALT s. n. 1. mișcare bruscă, cu detentă musculară, prin care cineva se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se. 2. săritură, cădere în vid (cu parașuta). 3. trecere bruscă, fără grade intermediare. ♦ ~ calitativ = moment, stadiu necesar al dezvoltării în natură, în societate și gândire, constând în schimbarea calității unui obiect sau proces, pregătită și determinată de schimbările cantitative. 4. (inform.) ruptură de frecvență care intervine într-un program ca urmare a unei instrucțiuni de înlănțuire. (< lat. saltus, it. salto) Vezi definitia »

FÁULT s.n. (În unele jocuri sportive) Infracțiune constând în împiedicarea unui adversar de a acționa în câmpul de joc. [Pron. fault. / < engl. fault]. Vezi definitia »

ARCADELT, Jakob (Jacques) (c. 1514-c. 1572), compozitor din școala franco-flamandă. Unul dintre primii autori de madrigale. Vezi definitia »

PREAÎNÁLT, -Ă, preaînalți, -te, adj. 1. (Bis.) Care vine de la Dumnezeu; dumnezeiesc, divin. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. 2. Foarte important; distins, ales, superior. – Prea + înalt. Vezi definitia »