ROͳ, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieși din stup zburând în roiuri² (1) spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna. – Din bg. roja, scr. rojiti. Vezi definitia »

troscói s.n. (reg.) clopot la gâtul oilor. Vezi definitia »

vâlvói adj. invar. Vezi definitia »

cilihói, cilihói, s.m. (reg.) pasăre răpitoare ce cuibărește pe stâncile inaccesibile; ceahlău. Vezi definitia »

LESÓI, lesoaie, s. n. Augmentativ al lui leasă; grătar de nuiele pe care se bat știuleții de porumb spre a se desface boabele. Vezi definitia »