HOLOGRAFÍE, holografii, s. f. Procedeu de înregistrare a imaginii spațiale a unui obiect, care folosește lumina laserului atât pentru înregistrarea, cât și pentru privirea hologramei. – Din fr. holographie. Vezi definitia »

CLORUREMÍE s. f. prezență a clorurilor în sânge. (< fr. chlorurémie) Vezi definitia »

INECUÁȚIE s.f. (Mat.) Inegalitate care cuprinde una sau mai multe necunoscute. [Gen. -iei. / < fr. inéquation]. Vezi definitia »

TAHIMETRÍE s. f. elem. taheometrie. Vezi definitia »

ACROPARESTEZÍE s. f. tulburare a sensibilității cu amorțire în extremitățile membrelor. (< fr. acroparesthésie) Vezi definitia »