BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci. Vezi definitia »

strungăráș, strungăráși, s.m. (pop.) cioban tânăr care mână oile la strungă. Vezi definitia »

hațáș², hațáși, s.m. (reg.) tâlhar. Vezi definitia »

iórăș, iórăși, s.m. (reg.) nume de pește. Vezi definitia »

griș s. n. – Produs alimentar obținut din boabe de grîu măcinate. – Var. grisă. Germ. Gries (Borcea 191), cf. pol. gris, sb. kris. Vezi definitia »