DICȚIONÁR, dicționare, s. n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium. Vezi definitia »

VICECANCELÁR s.m. Locțiitor al unui cancelar, pe care îl reprezintă în lipsă. [După fr. vice-chancelier]. Vezi definitia »

BUGETÁR, -Ă, bugetari, -e, adj. Privitor la buget, prevăzut în buget, de buget. ◊ Sarcini bugetare = a) obligații (ale statului) care se acoperă prin buget; b) realizări de venituri și efectuări de cheltuieli. Instituție bugetară = instituție ale cărei venituri se varsă integral în buget și ale cărei cheltuieli se acoperă în întregime din buget. An (sau exercițiu) bugetar = perioadă de timp de un an în care se efectuează operații legate de executarea bugetului statului. – După fr. budgétaire. Vezi definitia »

buhurdár (buhurdáruri), s. n. – Cădelniță, tămîietoare. – Var. bohordar, burdar. Tc. buhurdar (Șeineanu, II, 21; Lokotsch 342). Înv. Vezi definitia »

DRAKKÁR s. n. navă fără punte și ascuțită la ambele extremități, folosită de vikingi în expedițiile lor. (< fr. drakkar) Vezi definitia »