scálce, scălci, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee toxică, cu frunze în forma copitei de cal și cu flori mari, galbene-aurii; calce. 2. (la pl.) plante erbacee toxice, cu flori mari galbene; bulbuci. 3. (în compuse) scălci-mici = scânteiuțe, scânteioare (plante); scalce-mare = rostopască. Vezi definitia »

a i se face (cuiva) părul măciucă expr. a fi cuprins de spaimă. Vezi definitia »

REPRODÚCE vb. III. 1. tr. (Despre memorie) A readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ♦ A reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. tr. A produce, a multiplica în serie. 3. refl. (Despre ființe) A se înmulți. [P.i. reprodúc. / cf. fr. reproduire]. Vezi definitia »

pláce (= plăcea) vb. tranz. defectiv Vezi definitia »

RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis. Vezi definitia »