ALIENÁRE, alienări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. [Pr.: -li-e-] Vezi definitia »

SUBALTERNÁRE, subalternări, s. f. (Log.) Raport între judecățile universale și judecățile particulare de aceeași calitate, caracterizat prin faptul că din adevărul judecății universale decurge cu necesitate adevărul judecății particulare, iar din falsitatea judecății particulare rezultă cu necesitate falsitatea judecății universale. – Sub¹- + alternare. Vezi definitia »

TERGIVERSÁRE s.f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; tărăgănare, amânare; temporizare. [< tergiversa]. Vezi definitia »

NEGÁRE s.f. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; negație. ◊ (Fil.) Negarea negației = lege dialectică principală care determină direcția de ansamblu a dezvoltării ca mișcare ascendentă de la simplu la complex, de la inferior la superior. [< nega]. Vezi definitia »

CONSOLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare, consolație. [< consola]. Vezi definitia »