TIPICÁR, -Ă, tipicari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (Persoană) care se ține strict de tipicul¹ bisericesc. – Tipic¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

ȘORECÁR s. m. v. șoricar. Vezi definitia »

ȘEPCÁR, șepcari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șepci. – Șapcă + suf. -ar. Vezi definitia »

PĂLMÁR, pălmare, s. n. Mănușă specială de piele, de cauciuc, de material plastic etc., folosită pentru protecția palmei¹ (1) în diverse locuri de muncă. – Palmă + suf. -ar. Vezi definitia »

păpurár, păpurári, s.m. (înv. și reg.) persoană care confecționează obiecte din papură. Vezi definitia »