ABLÁȚIE, ablații, s.f. 1. Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ți-u-. – Var. ablațiúne s.f.] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis. Vezi definitia »

TELESTEZÍE s. f. percepere la distanță a unor senzații, emoții sau imagini mentale. (< fr. télésthésie) Vezi definitia »

DIRÉCȚIE s. f. I. 1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni. 2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ ~ de scenă = regie. 2. funcție de director; biroul directorului. ◊ subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul. ◊ parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio) Vezi definitia »

INGURGITÁȚIE s.f. Ingurgitare. [< fr. ingurgitation]. Vezi definitia »

RADIOESTEZÍE s. f. facultate a unor persoane de a percepe radiațiile electromagnetice emise de anumite corpuri. (după fr. radiesthésie) Vezi definitia »