MÁRCĂ³, mărci, s. f. 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germ. Mark. Vezi definitia »

TÁRĂ², tare, s. f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare. Vezi definitia »

SPIRÁLĂ s.f. Curbă plană care se învârtește în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult de acest punct; (p. ext.) obiect, mișcare care are această formă. [< fr. spirale, cf. lat. spira – înfășurare]. Vezi definitia »

SILICIÚRĂ s.f. Compus al siliciului cu un metal. [Pron. -ciu-. / < fr. siliciure]. Vezi definitia »

ZGẤRIE-BRẤNZĂ s.m. și f. invar. (v. zgâria (3)) (sil. -ri-e-) Vezi definitia »