ARHÍVĂ s.f. Depozit de acte sau de documente privitoare la o țară, la un oraș, la o instituție etc.; totalitatea acestor acte și documente; loc, serviciu unde se găsesc aceste acte. [Var. archivă s.f. / cf. germ. Archiv, rus. arhiv < lat. archivum]. Vezi definitia »

FĂRMĂTÚRĂ s. f. v. fărâmătură. Vezi definitia »

STRĂROMẤNĂ s. f. (Lingv.) Stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; română comună, română primitivă. – Pref. stră- + română (după germ. urrumänisch). Vezi definitia »

SUPRAMÚNCĂ s. f. (Ec. pol. ) Munca prestată de muncitori peste munca necesară, prin care, după teoria marxistă, se creează plusprodusul. – Supra- + muncă (după fr. surtravail). Vezi definitia »

topisálă s.f. (reg.) carne de porc friptă în grăsime multă. Vezi definitia »