vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte Vezi definitia »

AUTOMÁT, -Ă, automați, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aparate, mașini etc.) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operații; adesea adverbial) care se efectuează prin acțiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Armă automată (și substantivat, n.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului; p. restr. pistol-mitralieră. ♦ (Adesea adverbial) Care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau voinței. Gest automat. 2. S. n. Dispozitiv, aparat, mașină care efectuează o anumită operație fără intervenția omului. Automat de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holurilor și scărilor interioare din blocuri. ♦ Fig. Persoană fără voință, fără inițiativă, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – Din fr. automate. Vezi definitia »

IERNÁT, -Ă, iernați, -te, adj. v. IERNA. – [DEX '98] Vezi definitia »

OBIECTIVÁT adj. Devenit obiectiv (1); materializat. [Cf. fr. objectivé]. Vezi definitia »

DISCORDÁT, -Ă adj. 1. (Despre instrumente muzicale cu coarde) Dezacordat; neacordat. ♦ (Despre arcuri) Neîntins, neîncordat; destins. 2. (Fig.; rar, despre oameni) Indispus, posomorât. [< discorda]. Vezi definitia »