továrăș (-și), s. m. – 1. Prieten, camarad. – 2. Părtaș, asociat. – Var. înv. tovaroș. Sl. tovarištĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283), cf. cr. tovariš, slov. tovaruš, pol. towarzysz, rut. tovarys, rus. tovarišt. – Der. tovarășe, s. f. (camaradă); tovărășie, s. f. (companie, asociație, societate); tovărășiță, s. f. (Mold., camaradă); întovărăși, vb. (a însoți, a ține companie; a se asocia, a forma o societate). Vezi definitia »

HAVADÍȘ, havadișuri, s. n. (Înv.) Noutate, veste, știre. – Tc. havadis. Vezi definitia »

DERDELÚȘ, derdelușuri, s. n. Loc în pantă unde se dau copiii cu săniuța; săniuș. – Et. nec. Vezi definitia »

LUȘ, -Ă adj. (Franțuzism) Sașiu. [< fr. louche]. Vezi definitia »

BONDĂRÁȘ, bondărași, s. m. Diminutiv al lui bondar. – Bondar + suf. -aș. Vezi definitia »