továr (-ruri), s. n. – 1. Sarcină, povară. – 2. Talpă, piele de bovine tăbăcită. – Var. (2) toval. Sl. tovarŭ „sarcină” (Cihac, II, 283; Tiktin), cf. povară și sb. tovar „sarcină”, rus. tovar „marfă”. Explicația celui de-al doilea sens nu pare suficientă (pentru a o explica, Tiktin pornește de la rus. opoikovyj tovar „piele de tăuraș”; dar sensul de „piele de tăuraș” este propriu primului cuvînt și nu se înțelege cum ar fi trecut la al doilea). Mai probabil este vorba de o confuzie cu tc. duval „piele” (Popescu-Ciocănel). Cf. tovarăș. Rut. tovar „piele” trebuie să fi venit din rom. – Der. tovărî, vb. (a încărca; a se năpusti, a tăbărî), din sb. tovariti. Tiktin consideră că în sensul al doilea al acestui vb. trebuie să fi intervenit o confuzie cu tăbărî: asta ar fi posibil, fără ca ipoteza să fie necesară, căci e ușor de trecut de la sensul de „a împovăra” la cel de „a se năpusti”, cf. sp. cargar. Vezi definitia »

clăpar, clăpari s. m. 1. instrumentist care cântă la instrumente cu claviatură într-o formație muzicală pop sau jazz. 2. (la pl.) bocanci de schi. Vezi definitia »

HERNIÁR, -Ă, herniari, -e, adj. Care este în legătură cu hernia. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. herniaire. Vezi definitia »

lănțar, lănțari s. m. (deț.) 1. deținut recalcitrant sau deosebit de periculos pus în lanțuri. 2. deținut care are lanțuri la picioare în momentul transferului dintr-o închisoare în alta sau al înfățișării în fața instanței. Vezi definitia »

ANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de unghi; unghiular; colțuros; angulos. [Cf. fr. angulaire, lat. angularius]. Vezi definitia »