EJECTÓR s.n. 1. Aparat pentru evacuarea fluidelor dintr-un rezervor. 2. Dispozitiv la armele de vânătoare care servește la aruncarea din țeavă a cartușului percutat. [< fr. éjecteur, germ. Ejektor]. Vezi definitia »

DESĂGIÓR, desăgiori, s. m. (Pop.) Desăguță. – Desag + suf. -ior. Vezi definitia »

TRANSFUZÓR, -OÁRE s. m. f. persoană specializată în transfuzii. (< fr. transfuseur) Vezi definitia »

ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede și înțelege tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Atot- + văzător. Vezi definitia »

INDUCTÓR, -OÁRE adj. (Electr.) Care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. // s.n. 1. Parte a unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. Mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. [Cf. fr. inducteur]. Vezi definitia »