TEMÉI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ◊ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. și adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopții. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĩ. Vezi definitia »

ciornéi, ciornéi, s.m. (reg.) om negru, om tuciuriu, om arămiu. Vezi definitia »

dodeí, dodeiésc, vb. IV (înv.) a supăra, a necăji, a incomoda. Vezi definitia »

poléi² s.m. pl. (reg.) nume dat unor ființe supranaturale din basme. Vezi definitia »

ARAMÉI (ARAMEÉNI) (‹ fr. {i}), s. m. pl. Populațiile semitice nomade care au pătruns în a doua jumătate a milen. 2 î. Hr. din SE Asiei Mici în Mesopotamia, Palestina și Siria. Vezi definitia »